| 1.
|
PĂTIM'IRE, pătimiri, s.f. (Înv. si pop.) Faptul de a pătimi; patimă, suferinţă, chin. ♦ Boală. - V. pătimi.
Sursă
: DEX'98
(25238)
- RACAI |
| |
| 2.
|
|
| |
| 3.
|
PĂTIM'IRE s. v. chin. Sursă
: Sinonime
( 199468)
- siveco |
| |
| 4.
|
pătim'ire s. f., g.-d. art. pătim'irii; pl. pătim'iri
Sursă
: DOR
(269682)
- siveco |
| |
| 5.
|
PĂTIM'IR//E ~i f. 1) v. A PĂTIMI. 2) Suferinţă fizică sau morală. 3) înv. Alterare de natură organică sau funcţională a stării normale a unui organism uman; boală. /v. a pătimi
Sursă
: NODEX
(346947)
- siveco |
| |
|
|